Trust?

         Eram fericit. Râdeam, cântam, şi totul pentru că era şi ea acolo. Îi dădusem totul: inima, ochii, mâna, încrederea. Eram al ei. Complet. Definitiv. Irevocabil. Dar este ceva veşnic?
          Nu, nu este. Totul e efemer. Pleacă şi vine. La fel ca într-o gară. Unii coboară, alţii urcă, alţii rămân. Nu ştiu cum s-a întâmplat, dar într-o dimineţă am găsit un bilet. Mototolit. Aproape rupt. Prăfuit. Cu un scris grăbit, întrerupt. „Nu am nevoie de tine. Nici de încrederea ta. Plec. Te las. Rămâi cu bine.”. Literele parcă se învârteau. Jucau vesel. Văd pe jos sparte, bucăţi de sticlă. Deşi încerc să le pun la loc, nu se lipesc. Îmi spune clar „Încrederea ta e moartă. Îngropată adânc în sufletul ei.”.

           Mă-ntreb şi azi, ce e încrederea? Pentru mine, doar o bucată de hârtie ruptă, pentru alţii, întreaga lor viaţă. Şi-aştept. Un suflet care să mă repare. Aştept pe cineva care să lipească bucăţile rupte de sticlă. Şi pe ea.
               Încredere, te vei întoarce la mine vreodată?

Friends and souls

Friendship…a feeling,a life-mode based on trust, love, care, smiles, laughter, walks, fights, peace, war.
Once we find a real friend, a person we can trust without a doubt we rely on them and, in our fear of losing them, we are just being annoying, mad, jealous, fearful. So, we never let them breath. We suffocate them with our troubles. And maybe, sometimes, we just push it too hard. And, guess what? Who’s getting mad and so on? You.
Your friend is superior and he/she doesn’t care. They see you, they heard you but theu’re too busy with their own lives. So, you’re the hurting one. Again. It’s a circle you’ll never get over with. You’ll just continue going round and round and round.
The medicine? Is simple. Smile, write your troubles, your thoughts, burn them in your heart and grab a chocolate. You’ll feel better.
P.S. Never get your angry out in front of others. Be angry in your room. Or, somewhere isolated by others.
Keep smiling. :3